Astept fiecare sfarsit de saptamana pentru a ma intoarce acasa, la parintii, bunica si fratele meu. Cand m-am mutat cu chirie la oras eram foarte entuziasmata, pana sa ma mut eram foarte nerabdatoare sa-mi parasesc cuibul. Dupa ce fapta a fost savarsita, m-am mutat la oras, entuziasmul de la inceput a durat doar vreo trei luni. De atunci mereu astept sfarsitul de saptamana pentru a ma intoarce acasa. Mancarea ca acasa, nu-i niciunde, la fel e si cu caldura pe care o gasesc acolo, ce sa mai zic de fetitele, Denisa si Mihaela, pe care le are mama luate in plasament, bunica care imi povestete despre traiul de pe vremuri...de toti si de toate mi-e dor de fiecare data cand nu reusesc sa ajung acasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu